Cu emoții, cum altfel, m-am dus cu amândoi copiii la dentist. Cel mic (2,5 ani), pentru prima dată. Cel mare (4,5 ani) a mai fost acum un an. Ne-am dus la Clinica Dentiq (este în nordul Capitalei, ideal pentru noi), chiar lângă spitalul de pediatrie Medlife.
De cum am intrat în clinică ne-am oprit într-o încăpere de poveste, plină cu jucării, cu un perete decupat sub formă de ciupercuțe și norișori prin care băieții au trecut de multe ori. După ce s-au oprit puțin din explorat, m-au întrebat dacă mai mergem la denitist. Credeau că suntem la un loc de joacă.
Stomatologul, o doamnă foarte simpatică și blândă (deh, are acasă un băiețel de 5 luni), s-a împrietenit instant cu băieții mei. Acolo, printre jucării. Au vorbit puțin și apoi i-a chemat în cabinet.
Cel mic a vrut să fie el primul. L-a pus să-și aleagă o pereche de ochelari de soare. A fost foarte bucuros, e fan ochelari de soare. Eu mă uitam și nu înțelegeam pentru ce sunt. Nu mi s-a mai întâmplat să port așa ceva la dentist. Erau (normal!) ca să nu-l deranjeze lumina puternică sub care lucrează medicul.
L-a pus apoi să-și aleagă un balsam pentru buze cu aromă: de miere, fructe de pădure, vanilie. Iar a fost bucurie maximă. L-a anunțat că o să-i pună o gură de pește (râsete și nerăbdare). Ceva care îi ține buzele depărtate ca să-i poată vedea dinții (și asta a fost o premieră pentru mine). I-a colorat dinții, i-a curățat, detartrat, fluorizat (a avut și aici de ales între 3 arome).
Ah, am uitat să spun că între timp se mai uita și la desenele preferate de pe ecranul de deasupra scaunului. La final, și-a ales un puzzle ca premiu pentru curaj. Meritele, zic eu, trebuie împărțite egal cu stomatologul.
A venit și rândul celui mare. Care făcea joc de glezne pe lângă scaun. Abia aștepta și el. După ce a terminat, au mai trecut o tură pe la locul de joacă. Acum mă tot întreabă când mai mergem. Și chiar ne vom duce iar pentru că cel mare are nevoie de o plombă.
Ah, am uitat să spun că între timp se mai uita și la desenele preferate de pe ecranul de deasupra scaunului. La final, și-a ales un puzzle ca premiu pentru curaj. Meritele, zic eu, trebuie împărțite egal cu stomatologul.
A venit și rândul celui mare. Care făcea joc de glezne pe lângă scaun. Abia aștepta și el. După ce a terminat, au mai trecut o tură pe la locul de joacă. Acum mă tot întreabă când mai mergem. Și chiar ne vom duce iar pentru că cel mare are nevoie de o plombă.
După ce am plecat am fost și le-am cumpărat periuțe electrice, la recomandarea dentistului (nu știu de ce nu am făcut asta până acum). Le plac maxim și stau mai mult ca să-și curețe dinții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu