Părinți curajoși: Povestea unei mame care nu are încă un copil

Sună paradoxal, dar e real. Nicol își dorește enorm un copil. Din motive medicale nu a reușit până acum. Dar pentru mine, ea este deja mamă. Pentru că numai o mamă poate trece prin ce a trecut ea pentru un copil.

"Un cuplu din 5 se confruntă cu infertilitatea. Eu sunt 1 din 5!"

"Infertilitatea este o boală! Infertilitatea există și doare!"

"Am aflat acum 10 ani. Prima mea sarcină a fost sarcină extrauterină. Mi-au amputat ambele trompe uterine. Când am aflat că nu mai pot avea copii am simțit că mă prăbușesc. Am simțit că a picat tot universul. Am simțit că din acea secundă, viața mea s-a schimbat și că nu voi mai avea viața pe care o aveam înainte de intervenția chirurgicală. Viața mea din acel moment este o luptă continuă."

"Am hotărât împreună cu soțul să adoptăm un copilaș. Am găsit un băiețel. Avea 8 luni când l-am luat acasă. A durat foarte mult timp procesul de adopție. Pe la vârsta de 2 ani am aflat ca era bolnav psihic. Copilul a fost luat la un centru, nefiind adaptabil. O altă dramă pentru mine, pentru noi. A fost ca și cum eu i-am dat viață acelui copil, iar el nu mai este..."

"Apoi am început să mă informez și să mă documentez ce șanse, ce posibilități am ca eu să dau naștere unui copil. Am aflat de fertilizare în vitro. Am făcut prima încercare de fertilizare în vitro. Din păcate, nereușită. În acea perioadă, am cunoscut două femei minunate care au făcut și ele fertilizare în vitro. Două femei care acum sunt mame. Au ieșit învingătoare din lupta cu infertilitatea, dar luptă în continuare pentru această cauză în cadrul asociației SOS Infertilitatea." 

"Eu am mai urmat și alte proceduri de fertilizare în vitro. Șapte la număr. A șaptea fertilizare a fost reușită, dar sarcina s-a oprit din evoluție. Au urmat multe analize, tratamente, investigații și intervenții chirurgicale."

"Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru oamenii minunați pe care mi i-a scos în cale. Medicul care se ocupă de cazul meu îmi dă putere și speranță, ceea ce este foarte important pentru mine. Mă ridică de jos când cad, suferă și se bucură alături de mine."

"Viața mea este o luptă continuă, o luptă pentru a avea un pui al meu. Eu și soțul meu am rămas la fel de uniți și luptăm amândoi pentru același țel, pentru același vis: un bebe. Am un soț minunat care mă înțelege, mă sprijină, îmi redă speranța când eu o mai pierd."

"Familia mea este alături de mine și mă susține în tot ceea ce fac. Suferă alături de mine, mă încurajează și-mi dă speranțe. Ai mei sunt mereu lângă mine, lângă noi. Și prietenii ne susțin și nu judecă, asta este cel mai important lucrul!"

  

"În viitor, voi continua lupta. Voi mai încerca un nou tratament. Nu voi renunța! Voi merge mai departe până visul meu va deveni realitate."

Nicol nu e singura cu astfel de probleme. Cunosc femei extraordinare care își doresc foarte mult un copil, dar nu l-au putut avea până acum. Unele au trecut prin nenumărate încercări de înseminare în vitro, ca și Nicol. Și au luat-o de fiecare dată de la capăt cu tot atâta speranță.

Ele, toate, au ceva în comun. Sunt făcute să fie mame. Și nimeni, și nimic nu cred că le poate sta în cale pentru a-și îndeplini menirea. Dacă norocul nu le va surâde, dacă medicina nu e suficient de avansată pentru a le ajuta, aceste femei vor găsi o soluție.