Am tot analizat unde să mergem la mare cu copiii. După experiențele urâte din ultimii ani de pe litoralul nostru, am zis că e cazul să mergem în altă țară. Am luat în calcul mai multe lucruri: zborul cu avionul să fie scurt, cazarea să fie aproape de plajă, nisipul să fie fin și marea puțin amară (vorba cântecului), intrarea lină în apă, variante multe de taverne unde să mâncăm fără probleme cu copiii.
Așa am ales Grecia. Apoi ne-am hotărât la Corfu. Biletele de avion le-am cumpărat din ianuarie. Iar cazarea am negociat-o direct cu gazda, fără avans, cu plata la fața locului.
Zborul era programat să dureze o oră și jumătate. Dar am ajuns mai repede! Cred că e prima oară când mi se întâmplă. Avionul era jumătate gol. Copiii au stat cuminți chiar dacă ora de plecare a fost 5 dimineața iar în aeroport am fost de pe la 3 și ceva. Deci nu prea au dormit.
Gazdele ne-au așteptat la aeroport și ne-au adus mașina pe care am închiriat-o. Ne-am plimbat non-stop cu ea o săptămână cât am stat acolo. Un Fiat Panda care se strecura de minune pe serpentinele și străduțele lor înguste.
Cazarea a fost într-un apartament cu curte pietruită, cu loc de mâncat afară și șezlonguri. Am avut o bucătărie complet utilată unde pregăteam micul dejun pe care îl mâncam pe terasa cu vedere la mare. Copiii s-au simțit exact ca acasă și într-o zi mi-au cerut să le fac și tort (!!!).
După ce mâncam dimineața, coboram direct pe plaja din Glyfada.
O plajă așa cum ne-am dorit pentru copii. Nu era aglomerată. În nisipul fin, băieții s-au jucat la greu. Apa era foarte mică la mal, curată, fără alge sau vietăți.
De mâncat, am mâncat prin multe locuri. Totul a fost ok, dar atât. Mă așteptam la pește proaspăt. Serveau mult somon, pește spadă care nu cred că se pescuiesc acolo. Visam la roșii bune (toate erau verzi pe interior și fade) tzatziki delicios (n-avea niciun gust). Nimic nu părea homemade.
Într-o seară am comandat iaurt cu miere. După câteva minute am văzut cum a plecat un angajat al tavernei la supermarket și s-a întors cu găletușa de iaurt. A fost bun, dar dezamăgitor. A doua zi am luat și eu iaurt și miere de la supermarket și am mâncat pe terasa noastră.
În Corfu, mai exact în localitatea Paleokastritsa, i-am plimbat pentru prima dată pe copii cu barca.
Am intrat prin grote albastre și am văzut pești colorați.
Am avut emoții. Mă gândeam că nu or să aibă răbdare cei mici să stea locului 40 de minute. Dar le-a plăcut mult.
Tot în Paleokastritsa am vizitat un acvariu. Acolo a fost mare bucurie pentru că ghidul le-a scos niște șerpi și șopârle și copiii au putut pune mâna pe ele. Eu m-am gândit că e cam inconșient omul dacă face așa un gest. Și nu, nu mă gândeam la siguranța copiilor, ci a animalelor. Remus s-a împiedicat și era să calce pe coadă o iguana. L-a prins tati în ultima secundă. Iar Vlad a tras de fălcuțe o șopârlă uriașă. Care s-a supărat rău. Șopârla.
Într-una din zile am vizitat palatul Achillion, din satul Gastouri, care este undeva sus pe coastă.
Palatul ca palatul, dar grădinile lui sunt magnifice. Cu palmieri, bolte de verdeață, multe flori, băncuțe. Cu priveliști de vis către mare sau munte. Ne-am plimbat mult pe acolo, pănă s-au plictisit copiii. Noi am mai fi stat.
În altă zi am mers cu un submarin. Mai exact, un vapor cu fundul de sticlă. Coborai în burta lui și vedeai apa de jur-împrejur și din podea până în tavan. Nerecomandat claustrofobilor! Ne-au dus în larg ca să vedem pești. Am văzut vreo două dorade. La vederea cărora mi s-a făcut instant foame.
Apoi a intrat un scafandru în apă și ne-a arătat în fața geamului un homar uriaș. Cu care venise de acasă. Dar a fost frumos pentru copii. La întoarcere am stat pe punte unde cei de pe vas au hrănit pescărușii.
O alta experiență care le-a plăcut băieților a fost plimbarea cu o barcă de viteză. Din orașul Corfu am luat șalupa până pe insula Vidos. O insulă micuță, nelocuită, cu iepurași care fugeau liberi. Și cu o terasă unde am mâncat.
Am ajuns des în Corfu Town. Un orășel frumos, cu străduțe pietruite, cu magazine și taverne. Cu un parc mare unde copiii au condus mașinuțe electrice (aproape zilnic!). Cu un fort pe unde ne-am plimbat și am admirat peisajele.
Am lăsat special la final problema cu gunoiul. Mă gândesc că poate a fost ceva punctual și nu e un obicei. Erau munți de gunoaie peste tot. Pe marginea șoselelor, lângă parcări, prin sate și orașe. Munți! N-am mai văzut așa ceva. Cât am stat, o săptămână, nu a trecut nicio mașină de gunoi. Zicea cineva că ar fi în grevă gunoierii. Foarte posibil, dar foarte neplăcut.
Cu mai multe plusuri decât minusuri, cam asta a fost vacanța noastră în Corfu. Noi ne-am bucurat cel mai mult că nu am avut probleme de sănătate și că am fost împreună cu prietenii. Am fost trei familii cu copii. O formulă pe care v-o recomand. Copiii se joacă împreună, iar părinții mai pot respira. Puțin, dar important.
Vacanțe frumoase să aveți, fără peripeții nedorite!
