În sfârșit am intrat și anul asta în grădina zoologică. După ce săptămâna trecută am ajuns exact când se închidea. Azi am zis că e un moment perfect să încercăm din nou pentru că m-am săturat să pândim ambulanțe. Ceea ce am făcut în ultimele două zile. (E săptămâna porților deschise la ambulanță și au vrut copiii să intre în una. N-a fost să fie.)
Am ajuns în fața primei cuști în care era ceva acțiune. Un jaguar se plimba foarte aproape de gratii. M-am bucurat că îl pot vedea copiii. Ei nu au fost de aceeași părere. Vĺad (2,5 ani) mi-a sărit în brațe și a început să strige cât îl ținea gura: "Fricăăă, fricăăă!". S-a speriat puțin și jaguarul. Remus (4,5 ani) m-a întrebat dacă poate să bage mâna printre gratii să-l mângâie. I-am zis că nu. Că poate să rămână fără ea. Atunci mi-a spus blazat: "E plictisitor aici! Vreau acasă!".
Cu Vlad (care nu a mai coborât din brațe) și cu Remus (nerăbdător să plecăm) ne-am mai târât puțin pe acolo. M-au apucat durerile de spate iar mâinile mi-au ajuns până la genunchi (semănam perfect cu o maimuță). Așa că mi s-a părut o idee bună să plecăm. Doar că nu a mai vrut Vlad. S-a agățat de o țâșnitoare de care nu am mai putut să-l dezlipesc. Iar Remus se mâțâia că vrea acasă.
Am ajuns până la urmă la mașină. Au adormit pe drum. Mă gândeam că efortul meu nu a fost în zadar. Măcar puteam mânca liniștită acasă cât ei dormeau. Ete, na! După ce i-am cărat în pat (unul are cam 15 kg, celălalt 20 kg) s-au trezit. Mai încercăm la anul la ZOO.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu