Gradinita, coșmarul meu!

Sau cum mi-am retras copilul de la grădiniță...

Pe Remus l-am înscris la 3 ani la o grădiniță de stat, de la noi din sat. Dar din motive birocratice a trebuit să-l duc la una privată. La program scurt de 4 ore. Cu 14-15 copii în grupă. Mai bine, m-am gândit eu. Că sunt mai mici șansele de îmbolnăvire.

Preventiv, i-am făcut și niște cure de imunizare cu Luivac, prescris de medicul de familie. Cu imunitatea stătea bine. Până la 3 ani a răcit o singură dată mai serios. Așa că am pornit cu încredere la drum. Emoțiile din prima zi au fost mari. Dar s-a adaptat foarte repede și a început să-i placă. O săptămână a mers. Apoi s-a îmbolnăvit. Ei, o raceăla banală, cu muci și puțină febră. Virusul l-a luat rapid și Vladut care avea 11 luni. Simpla raceală s-a transformat în faringită, amigdalită. Au luat amândoi antibiotice. Remus și-a revenit, Vlăduț nu.

Pe Remus l-am trimis iar la gradiniță unde a mers mai puțin de o săptămână pentru că a făcut otită. La fel și Vlăduț. Am ajuns de mai multe ori cu ei, pe rând și împreună, la urgențe. Le-am făcut analize la sânge ca să nu le dăm degeaba tone de antibiotice. (Numai cine nu are copil nu știe ce înseamnă să îi iei sânge.) Febra nu le trecea. Am fost la medici de familie, pediatri, orl-iști. La mai mulți din fiecare categorie. De fiecare dată ne dădeau antibiotice și ne ziceau că e altceva față de data precedentă. Așa am ținut-o 3 luni.

Când Vlăduț a împlinit un an l-am "sărbătorit" cu o vizită la camera de gardă. De Crăciun am facut același lucru cu Remus. A fost un coșmar care părea că nu se mai termină.

Din ianuarie, nu l-am mai dus nicio zi la grădiniță pe Remus. Vlăduț a rămas fără fier, nu a mai luat în greutate și nici nu a mai crescut în astea 3 luni. Acum își revin încet, încet. Problema e că Remus va trebui să meargă la un moment dat la grădiniță. Eu nu am curaj nici să mă gândesc...