Povești de îngrozit copiii

O aleg oricând pe Plușica în locul Scufiței Roșii. Oricând pe Winnie de Pluș în locul Caprei cu trei iezi. Da, știu, poveștile scrise de Creangă, de frații Grimm sunt clasice. Le-am ascultat și noi în copilărie. Așa că ar trebui să le spunem și copiilor noștri. Oare?!

Am cartea cu povestea originală Capra cu trei iezi. Iaca un fragment:

"Dacă vede lupul și vede că nu mai găsește nimic, își pune în gând una: așază cele două capete cu dinții rânjiți în ferești, de ți se părea că rîdeau; pe urmă unge toți păreții cu sânge, ca să facă și mai mult în ciuda caprei."

Sadismul lupului, care mai întâi "le-a retezat capetele pe loc" iezilor, l-ar face invidios chiar și pe Dexter. Faimosul criminal psihopat.

Lupul nu s-a mulțumit doar să-i omoare ca să-i mănânce. A simțit nevoia să amenajeze și o scenă de groază. Capetele iezilor morți le-a pus la geam. Le-a deschis și gurile ca să completeze tabloul morbid. Iar cu sângele, ce să facă, ce să facă... A desenat cu el pe pereți.

Dar nici capra nu s-a lăsat mai prejos. S-a răzbunat lăsându-l pe lup să ardă de viu. Și când l-a auzit că strigă după ajutor "îi mai trânti în cap cu bolovani și cu ce-a mai apucat, până-l omorî de tot". Vorba aia, să moară în chinuri. Super poveste pentru adormit copiii seara.

Acum Scufița Roșie. Mai întâi cum le-a înghițit lupul pe Scufiță și bunicuță. Apoi cum i-a tăiat vânătorul burta și i-a umplut-o cu bolovani înainte să i-o coase la loc. Ca doar nu era să-l omoare fără să-l tortureze. Altă imagine înfricoșătoare cu care să rămână copilul înainte de somn. Un lup cu burta plină de pietre, trăgând să moară prin pădure.

Motanul încălțat. Ăsta nu e cu crime și torturi, e doar cu minciuni. Cum minte motanul de rupe ca stăpânul lui să facă bani și să se însoare cu o prințesă. Concluzia e că dacă minți, obții tot ce vrei. Ceva de actualitate.

Sunt doar câteva exemple de povești clasice pe care o să le evit cât pot. I le-am citit de câteva ori lui Remus. Dar n-o s-o mai fac prea curând. Pur și simplu nu am răspunsuri la întrebările lui. Iar ceea ce mă întreabă mă face să-mi dau seama că la 3 ani înțelege mai mult decât îmi imaginam.

Poveștile noi, cele cu Plușica de exemplu, sunt toate cu mesaj. Că e bine să te speli pe dinți, e bine să porți centura în mașină, e bine să dormi la prânz etc. Sunt scrise bine, sunt frumoase, cursive și au logică. La fel, Winnie de Pluș îți arată ce important este să-ți ajuți prietenii în diferite situații. Și exemplele pot continua.