Vlăduț l-a tras pe Remus de mână ca să plece de acolo: "Girafa asta urâtă, sau ce-o fi ea, sigur se spală zilnic pe dinți! Nu-mi inspiră încredere". Bine... Vlăduț nu a spus decât: Aaaaaa!.
Am fost prima dată la Dino Parc Râșnov acum 2 ani, imediat ce s-a deschis. Remus avea un an și jumătate, iar Vlăduț era la mine în burtică. Nici unul, nici altul nu își mai amintesc. Așa că se impunea o nouă vizită.
Am luat trenulețul de la poalele muntelui și am coborât la stația de la Dino. Trenulețul urcă mai sus, până la cetatea Râșnov. Evident ca le-a plăcut maxim băieților drumul cu trenulețul (un tractor care trage niște vagoane). Cum am ajuns, am vrut să marcăm cu un selfie. Cât ne chinuiam noi să ne pozăm, prin spatele nostru s-a furișat în vârful lăbuțelor un dinozaur de câteva sute de kilograme.
Băieții s-au băgat în groapa făcută de meteoritul care a pus punct lumii dinozaurilor (în urmă cu 65 de milioane de anișori!). Și nu vroiau să mai iasă. Mai ales ca din meteorit ieșea din când în când și fum.
Apoi, Remus s-a atașat de un dinozaur în mărime naturală. Care se și mișca natural. Mai și grăia pe limbuța lui (uriașă!). Vlăduț a fost mai circumspect și a fugit cu demnitate.
Am urcat la un vulcan unde am stat să prindem și câteva cutremure (e o platformă care se cutremură pentru a imita o erupție).
De când am fost ultima dată, au făcut și un cinematograf 9D (parcă! văd că e concurență mare cine are cât mai mulți D la cinema). Au făcut și atelier de pictat dinozauri (pe ceramică, tricouri).
Traseele și căsuțele din copaci le văzusem de data trecută. Nu ne-au interesat nici acum. Mai avem de așteptat până mai cresc băieții. În schimb, am găsit un dinozaur pitic, numai bun de abuzat.
Am oprit și la locul de joacă. Pe lângă legane și tobogane aveau și niște excavatoare electrice care funcționau cu fise. De mare succes pentru băieți!
La un moment dat a venit și un animator costumat în dinozaur care a dansat și s-a jucat cu copiii. Când ni s-a făcut foame am mancat la o terasă din parc.
La sfârșit am trecut și pe la magazinul de suveniruri. Care e așezat strategic. Trebuie să treci prin el ca să ieși. Și nimeni nu iese cu mâna goală. Mi-ar fi plăcut să găsesc niște cărți de povești cu dinozauri. Sau "O lume dispărută" a lui Conan Doyle, "Călătorie spre centrul pământului" a lui Jules Verne. Cred că au dispărut și ele odată cu dinozaurii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu