De ce nu mai cumpăr cadouri pentru alți copii

Am văzut disperarea pe fețele unor părinți care s-au trezit cu mormane de jucării cadou. Și dacă au avut norocul să nu primească două la fel, nu însemna că nu aveau acasă dublură. Iar reacția copiiilor este de neprețuit. Ca și a părinților.

Copil: Uite, mami, am primit o mașinuță ca aia a mea!

Mama (roșie la față, încercând să mai atenueze din deranj): Parcă a ta are altă culoare.

Copil: Nu, mami, e exact la fel!

Mama (o ultimă încercare disperată): Dar la a ta parcă se stricase telecomanda??!!

Copil: Nu, mami!!! E o mașină foarte puternică. Nu e stricat nimic la ea.

Invitat: Aaa... cred că mai am bonul... Dacă vreți, o schimb.

Mama: Nu e nevoie. Sigur o să se strice una din ele și o va lua pe cealaltă.

Copil: Nu, mami! Nu se strică. Am eu grijă! E preferata mea!

Invitat: ...

Am pățit-o și eu cu un cadou. Am fost invitați la ziua unei fetițe. Am văzut o păpușă care vorbește românește. Mi s-a părut foarte tare. Până atunci nu văzusem decât în engleză. Am cumpărat-o repede, eram cu copiii după mine. Și a rămas în punga de cadou până în ziua în care era petrecerea. Nu știu ce mi-a venit să mă mai uit o dată la ea înainte să plecăm. Uitați poza cu ce scrie pe spatele cutiei:

Da. Păpușa vorbea românește. Spunea 19 rugăciuni!!! Doamneeee! Nu-i știam foarte bine pe părinți. Nici rugăciunile nu le știam. Habar nu aveam dacă erau toate creștin-ortodoxe sau în concordanță cu Biblia sau crezul părinților. Dar nu aveam ce să mai fac. M-am dus cu păpușa. 

Eu: Știți, mi-a plăcut păpușa dar nu am văzut că spune rugăciuni...

Mama fetiței: Nu e o problemă. Noi știm. Că mai are una.

Eu (ușurată dar și dezamăgită): Aaa... cred că am bonul...

Mama fetiței: Nu e nevoie. Cea pe care o are spune alte rugăciuni.

Eu (Doamneeee!!!): Aaa... ok.

Am spus și eu o rugăciune în gând și mi-am promis că nu o să mai iau cadouri. Ce rost are să te gândești zile în șir ce i-o plăcea copilului, ce o fi potrivit cu vârsta lui, cu ce i-or da voie părinții, ce n-o avea pe acasă, ce găsești în magazine. Prea multe variabile. Așa că voi merge pe constante. Mi-am procurat un teanc de plicuri care abia așteaptă să fie umplute cu "cadouri". Banii vorbesc.