Mitul relației dintre frați

Am doi băieți. Până să se nască al doilea am tot fost avertizată de binevoitori că dacă voi avea doi băieți va ieși cu scântei. Că se vor bate tot timpul iar eu mă voi transforma în arbitru și judecător. 90% din cei care aflau că sunt însărcinată cu încă un băiat mă compătimeau că nu voi avea fată. La niciunul din copii nu am avut preferințe legate de sex. Mi se pare o tâmpenie.

După ce s-a născut Vlăduț, aceiași binevoitori mi-au spus că sunt încă prea mici, dar că voi vedea eu. Au mai crescut. La fel a crescut și dragostea unuia față de celălalt. Unul a făcut 4 ani, celalalt face 2.

Dacă ați vedea cum îl pupă și îl alintă cel mare pe cel mic. Dacă ați vedea cum îl privește cel mic pe cel mare și cum îi caută mereu aprobarea și compania. Cum se țin mereu de mână când mergem undeva. Dacă i-ați vedea cum îi văd eu.

Cel mare rupe în bucățele clătitele ca să le poată mânca mai ușor cel mic. Când Remus vrea ceva dintr-un magazin spune să-i luăm și lui Vlăduț. Nu i-am spus eu să facă lucrurile astea. Așa a simțit el.

Au o mașină electrică prevăzută cu un singur loc. Numai Remus poate să o conducă. Dar îl îngrămădește și pe Vlăduț lângă el și merg împreună.

De bătăi sau agresivitate între ei, nici vorbă. Nu s-au lovit niciodată intenționat. Că accidente se mai întâmplă.

E o relație pe care și-au făcut-o singuri în mare parte. Doar la început i-am ajutat. Pe Remus l-am pregătit din timp pentru sosirea fratelui său. Nu a fost niciodată gelos. Nu a avut motive. Niciodată nu l-am dat exemplu (pozitiv sau negativ) pe unul în fața celuilalt.

Întotdeauna atenția noastră se împarte exact la doi. Iar dragostea s-a multiplicat cu doi.

Dragi mămici, care aveți acasă un băiețel și îl așteptați pe al doilea, nu luați ca pe o regulă generală ce vă spun alții. Ajutați-i cât puteți în relația lor și sunt mari șanse ca ei să devină cei mai buni prieteni.