Ce are o mămică în poșetă. Studiu de caz: eu

Mereu mă întreb ce am în geantă de nu găsesc niciodată ce caut. Am trecut recent de la geantă la rucsac, tocmai ca să îmi încapă tot. Și Moș Crăciun ar fi invidios pe ce am în sac. Când am făcut trecerea, mi-am răspuns în sfârșit la întrebare.

Un portofel mare. Am nevoie de unul foarte mare ca să-mi încapă toate cardurile. Nu alea cu bani (din alea am doar unul). Alea de fidelitate la nenumărate magazine care îmi golesc cardul cu bani. Toate sunt la magazine de haine pentru copii sau jucării. A, nu! Am și unul pentru mine de la Sephora. Nu cred că am apucat să-l folosesc. Nici nu-mi amintesc când l-am făcut. E pierdut printre cardurile Smyk, Mothercare, Imaginarium, Diverta, Decathlon. Am și carduri la toate farmaciile (astea chiar aș vrea să fie pentru mine și nu pentru copii).

Am șervețele. Șervețele uscate, șervețele umede antibacteriene, șervețele umede hidratante. Pachete mai vechi sau mai noi. Unele, am observat, că s-au uscat. Nu mai știu ordinea în care le-am deschis. Numai cuvântul "ordine" nu se potrivește aici.

Tot la capitolul igienă, am găsit o sticluță de gel antibacterian și două cu spray antibacterian. Pentru copii. Nu sunt obsedată de microbi. Doar că uit ce am în geantă și mă trezesc cu dubluri.

Bineînțeles că am și clasicul pampers care nu lipsește din geanta niciunei mămici de bebeluș. El e rezerva rezervelor din geanta copiilor. Și, bineînțeles, că e primul pe care îl scot și îl pun pe tejghea atunci când caut portofelul ca să plătesc. De multă vreme nu îmi mai fac vreo problemă.

Tare aș vrea să știu ce a fost în mintea unei tinere vânzătoare când am scos din geantă o bucată de aluat uscat. Nu cred că a știut ce e. Pentru un moment, nici eu. Remus e mare amator și mai pleacă de acasă cu câte o bucată care ajunge invariabil la mine în geantă. De unele îmi amintesc și le scot. Altele rămân și se transfomă. Într-un obiect pământesc nedefinit.

Am și plasturi. Mai mari, mai mici. Cu gărgărițe, cu viermișori sau doar colorate. Plasturii ăștia sunt magici. Cum le pui copiilor unul, cum le trece orice durere.

Mai am și două mașinuțe. Le țin de rezervă pentru momente de plictiseală.

O acadea începută. Sigur e a lui Vlăduț. Că el nu le termină niciodată. De ea e lipit un bon de la Mega.

Mai am și o paturică de vară. Nu știu de ce...

Toate astea sunt în geanta mea unde nu am nimic pentru mine. Sunt numai pentru copii deși ei au altă geantă plină cu haine de schimb, pamperși, prosop, șervețele umede etc...

Ah... și acum să vă zic de ce am pus poza asta la articol. Am vrut să pun o fotografie cu mormanul de lucruri din geanta mea. M-am răzgândit. Arăta așa de rău că mă lua durerea de cap. Așa că am pus o poză motivațională 🙂