miercuri, 14 februarie 2018

Cum am spus DA în numele trandafirului... de plastic


Remus a găsit-o zilele trecute și m-a întrebat ce este. Este o floare din plastic. Dar ce floare... În urmă cu vreo 18 ani (Doamneee! 18!!!), de Crăciun, iubitul meu mi-a dat un cadou. Primul lucru pe care l-am despachetat a fost o cană. Mi-o spărsese pe ea mea și îmi luase alta. Apoi am găsit asta: un trandafir din plastic. Am fost tare dezamăgită. M-am gândit, "Ce oribil! Mi-a luat un trandafir din plastic. De ce nu mi-o fi luat unul adevărat?! Cine cumpără flori din plastic și le mai și dă cadou?!" N-am zis nimic, am pus floarea deoparte și am luat din nou cana să o admir ca să evit subiectul. El tot insista cu trandafirul și mă întreba dacă îmi place.


Când l-am luat din nou mi s-a părut că e ceva ciudat cu el. Era cam greu. Și atunci am văzut că avea ca o balama din plastic. Se deschidea! Floarea era de fapt o cutie. Când am desfăcut-o în ea am găsit un inel. Am rămas cu gura căscată! Am vrut să-l iau să-l pun pe deget crezând că e doar un cadou. El m-a oprit. Și m-a întrebat dacă vreau să-i fiu soție. Am zis DA, evident. Și l-am lăsat să mi-l pună. Mi se părea ireal. Eram doar doi copii. În vară eram deja doi copii căsătoriți.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu