Nu știu dacă vreodată așteptările noastre, ale mamelor, de la tații copiilor noștri se împlinesc sută la sută. Nici nu știu dacă sunt realiste. Pot doar să constat că sunt mai multe tipuri de tați. Aici am scris despre extreme.
Mama: A făcut copilul caca. Trebuie schimbat.
Tatăl ideal: Mă duc eu, îl spăl și îl dau cu cremă!
Tatăl real: ... (se uită pe telefon și se face că nu aude)
Mama: Ii e foame copilului.
Tatăl ideal: I-am pregătit eu. Îi dau acum.
Tatăl real: Și ce-mi spui mie?
Mama: Nu mai avem lapte, carne, brânză, ouă.
Tatăl ideal: Am cumpărat în drum spre casă.
Tatăl real: Când te duci, iei și copilul cu tine?
Mama: E timpul pentru băița copilului.
Ideal: Am dat drumul să curgă apa. Mă duc după prosop.
Tatăl real: Ok. Mă duc să mănânc ceva.
Mama: S-a udat tricoul copilului.
Tatăl ideal: Îi aduc eu altul!
Tatăl real: Lasă-l că se usucă el.
Mama: Trebuie să pun haine la spălat.
Tatăl ideal: Stau eu cu copilul.
Tatăl real: Să nu uiți de șosetele mele!
Bineînțeles că tatăl real este pură ficțiune (ahahahahaha!). Din păcate și cel ideal. Dar știu eu cel puțin unul care se apropie. De ideal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu