duminică, 29 iulie 2018

Ce cred despre cocoloșitul copiilor


Am dormit până la 18 ani cu mama în pat. Wow! Incredibil! Da, din motive logistice. Dar și de frica de a dormi singură. Mai ales după ce la un cutremur, în miez de noapte, au căzut jucăriile peste mine.

Până la liceu, mama mi-a citit. Toată colecția lui Jules Verne, Moby Dick, Colț Alb și câte și mai câte. Normal că știam și puteam să-mi citesc singură, dar îmi plăcea să o ascult cum îmi citește cu intonație, să stau cu ochii închiși și să-mi imaginez că văd un film.

Când îi ziceam că mă dor picioarele, tata mă căra în cârcă. Și a făcut asta până picioarele mele au ajuns să-i atârne până la genunchi.

Până la 18 ani nu am gătit nimic, n-am fiert un ou, n-am făcut un ceai, nici măcar nu mi-am pus în farfurie. De asta se ocupa bunica mea. Nici o șosetă nu am spălat. Vase, nici atât. Nu am dus gunoiul, nu am făcut curat în casă. 

Practic, urma să devin o inadaptată. Până la 18 ani nu am făcut decât să-mi trăiesc copilaria și adolescența cât de frumos se poate.

La 18 ani ani am plecat de acasă la facultate. Am venit în București. A trebuit să fac totul singură. Mâncare, rufe, curat. Știți ce? Nu mi-a fost greu deloc! Totul a venit natural. Firesc.

Nu mă grăbesc să le impun independența copiilor mei. Și-o iau singuri de câte ori au nevoie. Îi las să fie copii. Eu sunt mereu disponibilă. Nu văd asta ca pe un sacrificiu sau ca pe ceva care îi va afecta negativ. Nu cred că îi cocoloșesc dacă îi ajut atunci când îmi cer. Chiar dacă sunt lucruri pe care le pot face singuri. Și eu pot să-mi gătesc și să-mi pun mâncare în farfurie. Asta nu înseamnă că nu îmi place să mănânc din când în când la restaurant. Unde face altcineva lucrurile astea pentru mine.

Îi citesc poveste și stau lângă cel mare în pat până adoarme. Îi citesc, îl plimb în brațe și îi cânt celui mic până se culcă și el. Nu-i las în pat singuri să plângă până adorm ca să-i învăț cu greul și să fie independenți. Au tot timpul să învețe asta când vor fi mari.

Nu mă aștept să-mi dea cineva dreptate. Dar nici lecții. Doar timpul și viața pot face asta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu