Fiecare e diferit. Ce e bine pentru noi nu e neaparat la fel de bine pentru alții. Nu încerc să dau sfaturi sau exemple. Vorbesc doar despre propria experiență.
Copiii mei nu au nevoie de multe. Cel mai mult au nevoie de timpul nostru. Au tone de jucării care stau prin lăzi și cutii. Nimic nu bate plăcerea de a săpa împreună o groapă în curte. De a turna apă și a se juca în noroi. De a aștepta seara împreună să apară broscuțele de iarbă și să ne jucăm cu ele.
Nu au nevoie de bani pentru vacanțe scumpe. La piscina gonflabilă din curte se pot distra la fel de bine ca în Maldive. Pentru ei nu contează dacă mergem la Marea Neagră sau la Oceanul Atlantic.
I-am zis într-o zi lui Remus că o să mergem în oraș să mâncăm o prăjitură. M-a lăsat mască ce mi-a zis. "De ce să mergem în oraș să mâncăm?! Tu faci cele mai bune prăjituri". La doar 3 ani a înțeles ce e mai important.
Dacă mergem pe câmp sau în pădurea din sat e la fel de bine ca la munte. Ei nu fac diferența. Încă.
Sunt foarte încântați de lucrurile simple. Care nu costă. Le place enorm să culegem și să mâncăm cireșe, caise, piersici, zmeură din curte. Ei știu că fructele nu cresc în lăzi la Mega Image.
Dacă îi întreb ce preferă: să mergem la un loc de joacă sau să gătim împreună? A doua variantă o aleg imediat. Deși facem asta zilnic.
Jocurile lor preferate sunt datul cu aspiratorul și întinsul rufelor. Pentru că facem asta împreună. Sună frumos. Și chiar este. Dar să nu credeți o secundă că pentru mine nu e al naibii de greu.
De 4 ani nu am mai făcut baie. Nu glumesc! Am făcut doar duș. Nu găsesc niciodată timp pentru așa un răsfăț.
De 4 ani nu am mai văzut un film. Nu doar la cinema. Nici la televizor. Excepție, filmele de desene.
De 4 ani nu am mai citit o carte. Excepție, cărțile de povești.
De 4 ani nu mai dorm nopțile. Când a început Remus să doarmă mai bine, a venit Vlăduț.
Cert e că tot timpul pentru mine s-a transformat în timp pentru ei. Psihologii zic că nu e bine așa. Ori suntem noi o excepție, ori o să vă rog să ne vizitați la nouă. Spitalul 9.
Update - 6 luni mai târziu
Am făcut baie! Pentru că e prima după mai bine de 4 ani am zis să fie cu spumă. Mi-am luat o sticlă de spumant de 1 litru de la Mega Image (de unde din altă parte?!). Nici nu mai știu dacă am făcut vreodată baie cu spumă, dar trebuie să fi făcut că nu sunt o tristă.
Am lăsat puțin apa să curgă și am intrat în cadă că doar nu era să aștept. Tic, tac, tic, tac. Am luat sticla și am vrut să citesc instrucțiunile (of, sunt o tristă!). Nu scria decât că e pentru relaxare. Am pus din ochi, mai puțin de un sfert din sticlă în cadă. Apa curgea și spuma se umfla. Și se tot umfla! Mă simțeam ca în experimentele făcute de profesorul trăznit. Ei, așa e spuma, de asta e făcută.
Doar că în cadă nu aveam apă nici până la jumătate iar spuma ajungea deja până sus la margine. Am oprit apa. Zic să mă mulțumesc cu puțin. Și mă întind pe spate. Spuma a ieșit rapid și MASIV afară din cadă, pe jos! Dacă nu mi-a plăcut mecanica fluidelor...
M-am ridicat în fund și am stat așa 5 minute ca să nu zic că nu am făcut baie cu spumă. Am ieșit deloc relaxată și am început să șterg cu mopul spuma de pe jos (la asta mă pricep). Eu, baie cu spumă, nu mai fac în următorii 4 ani. Minim 4!
PS Dacă dorește cineva, am o sticlă de spumant de baie aproape nouă!
Psihologii spun bine!
RăspundețiȘtergere